Drumul

Cerul pune iubirea în inimi,
Lumină de praf unsă cu miere,
Ceață-n fuior plină de patimi
În zori de zi când somnul piere...

Drumul bătut de alte visări
Se desfășoară sub pașii de roți
Și tot mă cheamă largi depărtări
Să nu mai bat cu gânduri la porți...

Fug ochii în munți și se ascund
Prin nori de ceață ca să spele
Îngrijorarea și prea profund
Se prind de cerul fără stele.

Brâu de asfalt pe pântecul alb
Se desfășoară ca să-mi încing
Imaginații care fac colb...
În mintea mea nimic nu disting!

Mă fascinează drumul și cânt,
Cerul vibrează și-mbrățișează
Suflet hoinar, zâmbet de vânt,
Brazii pe culmi poetic dansează.

Ce minunat e drumul prin munți,
E dimineață, e ceață și iarna
Lasă brazii și munții cărunți
Viselor dulci să țină trena!