Drumul dorului

Bate vântul,macii-s roşii,
Câmpul plin de verde crud,
Drumul dorului se-aşterne,
Doar chemarea-ţi mai aud.

Flori de soc albe în soare
Le privesc şi le admir
Dulcea mea comoară vie
Te descopăr ca pe-un mir.

Ochii tăi printre măceşi
Stau de veghe lâng-o stea,
Eu cuprins de-a tale braţe,
M-aş desprinde doar de-aş vrea.

Albăstrele prinse-n horă
Pentru-un cântec dau sărut,
În mijloc de iarbă verde,
Îşi fac veşnic aşternut.

Iar salcâmul se apleacă
Ca un sol la poarta vie,
Noi să rătăcim cu trupul,
Doar o torţă să ne ştie.

Bate vântul,macii-s roşii,
Dimineaţa-i verde toată,
Dorul ni l-am împlinit
Mai intens ca niciodată.