Eu mă retrag, un timp, acolo unde lumina-ncearcă să pătrundă, iar, când, dinspre întuneric, mai pătrunde o fiară cu aspect tentacular. E-un loc retras la margine de gânduri, în care nu contează niciun vis, un loc în care nu găsești intrânduri ce ar permite pași spre compromis. Îmi retrimit iluziile-n valuri, iar planurile-n mare mi le scurg, și-aștept ca, prin eternele portaluri, distanțe de lumină să parcurg Spre zorii unei vieți ce dau putere și-nlătură efecte de furtuni, să-mi vindec supărarea-n alte sfere, departe de mocirle și genuni. E zborul meu, în clipe de tristețe, pe care-l fac demult iar, ca efect, e fericirea mea, e frumusețe, căci drumul ce-l urmez, e cel corect.
sâmbătă, 31 mai 2025