Să-mi spună cineva şi să-mi arate calea, De la-nceput de lume şi pan'la "pas în doi": Acum suntem pe culme , acum ne-apucă jalea Şi stoluri mari de vulturi se satură din noi M-a nins de ani încoace cu rouă şi cu fluturi Şi nu-i de-ajuns lumina să ne croim potecă. Apucă-mă de-un cântec şi-ncearcă să mă scuturi Să-mi cadă de pe suflet iubirea intrinsecă Minute fără rost şi zile fără ore Sunt anii mei din urmă aprinşi tăciuni mocnind Adună-mă din vreascuri de voci multicolore Garoul mai slăbeşte-l să mă aud venind. Prin sânge şi prin vene galop târziu de plâns , Contrast cu voia bună din ochii mei senini, Nu ştii cât dor de tine în inima am strâns. (Şi n-ai să ştii vreodată cui trebui ‘să te-nchini) Eu nu ştiu desfătarea prin mierea zilei oarbe, Dacă s-ar şti pricepe să se transforme-n noi În ore şi minute , în liniştea ce-absoarbe Şi zborul şi păcatul ce strigă-n amândoi Ajunge un minut, ajunge o secundă Să-ntoarcă firul vieţii şi să murim iubind Nu te uita spre noi- iubirea mă inundă, Şi-ai să auzi în mine speranţele trosnind Ce face diferenţa în oarbă aşteptare ? Minutele sau anii ce nu se-ntorc 'napoi? Şi nu ştiu azi să spun ce m-a rănit mai tare: Drumul până la tine sau cel de după noi?
sâmbătă, 31 mai 2025