Azi e cea de-a şaptea zi Ce te-ndeamnă ca să crezi În acea forţă divină, Îngerii cântă-n surdină. Mă îndrept cu paşii mici Pe-o alee cu copaci Către catedrala care Clopotele-au dat chemare. Dar pe drumul ce-am pornit Deodată m-am trezit Într-o mânăstire-naltă Şi pe loc sufletu-mi saltă Căci copaci-s tei în floare Cu parfum, sfântă răcoare. Îmi ridic ochii spre flori Şi-s cuprinsă de fiori, Bolta verde-a mânăstirii Are semnele iubirii: Flori de tei sculptate-n ceară. Duminica-n zi de vară Mă rog şi cred în natură!
sâmbătă, 31 mai 2025