„Dacă Dumnezeu nu s-ar fi odihnit duminica, ar fi avut timp să termine lumea” Gabriel Garcia Marquez - Şi Dumnezeu e orb, din când în când, Cutreieră-n tăriile cereşti, Nu ştie că te port în orice gând Chiar dacă tu, nemotivat, lipseşti. Ca un avertisment apocaliptic, Absenţa ta mă doare explicit, Prizonieră-ntr-un minut eliptic, Când timpul pare vast, chiar infinit... Ce incompletă-i lumea fără tine, Atâţia ani-lumină numărând Te-aştept şi azi pe albele coline, Dar Dumnezeu e orb din când în când. - Plouă cu verde crud și doar în gară Un difuzor strănută răguşit, Eu mă gândesc s-aprind altă țigară E noaptea lungă, tu nu ai venit. În trenul nostru parcă mai aşteaptă, Într-un compartiment cu geamul mat, Povestea de iubire, înc-o treaptă De mână s-o urcăm. Eu de fumat Am să mă las când vii şi uit de lume, Dar Dumnezeu e orb în nopţi pustii Ori poate are numai chef de glume - Mi-e viaţa incompletă şi tu ştii. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015