După psalmul 23 (2) Păstorul vieții mele e Isus Și nu-s atins de foame și de sete Că din frumoase pajiști sunt condus Unde izvoare bat pe îndelete. Îmi ocrotește duhul înălțat De căi șirete, pete de-ntuneric, Iar sufletul mi-l crește-nviorat În Numele Lui crezul să și-l spere. De-oi fi atins de-o umbră în venin Și-oi poticni prin valea morții vagă Mă va-ndrepta din nou înspre senin Chemându-mă cu sceptrul și toiagul. În traiul meu crescândele valori Vrăjmașii mei nu le-or putea a sparge Și-n ochii de lingăi pizmuitori Mă potopește Duhul peste margini. Iubirea-I și-ndurarea îmi vor fi Sorginte-a fericirii dată mie, Pe Calea lui Isus voi locui Toți anii pe pământ și-n veșnicie. Victor Bragagiu