Mai simt în ochii-mi, uneori durerea, Căci stăvilare pus-am lacrimilor toate, Ce-mi mai împodobeau cândva obrazul, Acum sunt moarte, toate moarte. O simt înțepător până în suflet, Și mai ales în zile de visare, M-atacă lupi, din amintiri, sălbatici Să-mi sfâșie și ultima sfidare, O simt, ca pe un braț în umăr, Trăiesc cu ea, aproape masochist, O, câte aș putea să îti enumăr, Despre durere, sau despre a fi trist. Mă bandajez, mințind că îmi e bine, Și le zâmbesc la toți, înșelător Căci din bandajele murdare, pline, Îmi picură, în urma mea pe drum, suspine. Îti este bine, poate-mi este bine, Așa dorește, soarta mea bolnavă, Ca vocea amintirilor de tine, Să bântuie prin sufletu-mi , epavă!
sâmbătă, 31 mai 2025