Durerea regăsirii de apoi

Eu aş veni să ardem veșnicia
Să ne iubim ca pământeni aici,
Dar cerul tău  a-njunghiat câmpia
Şi macii mei sunt sfâșiați de bici.

Cum ai putea să altoieşti iar merii
Când nu-s lăstari și cioturile -s moarte,
Iar hienele să le alungi din prerii
Când însăși viața asta  ne desparte?

De nu ar fi să ardă-n mine focul
Și nu aș ști că moartea nu-i sfârșit,
Aș blestema și lacrima și locul
În care care îngerii ne-au zămislit.

Dar nicio clipă nu se mai întoarce
Şi niciun dor nu pot să-l iau 'napoi,
Nu simţi cuvântul cum din mine stoarce
Durerea regăsirii de apoi?

17. 04. 2016