-E cineva din voi ce știe, dup-asfințit ce o să fie?

E cineva?...

Sunt  singur pe plajă,
Singur cu gîndurile...
Ca grădinarul cu grădina și florile,
Mereu aceleași și totuși altele

Sunt singur pe plajă,
Singur cu gîndurile....
Cu gândurile și cu razele,
Razele soarelui care cad,
Ca fire galbene de mătase
Agățate de-un capăt de sus,din înalt

Iar vântul, mînzul ne-n-blînzit ,
Ce îl pîndeam cu ochi mijit,
Mă gîdila cu cîte-o rază
Ca un copil c-un fir de iarbă!

Apoi îl văd  zburdînd voios,
Prin raze ca-ntr-un lan mănos...
Lanuri cu rădăcina-n soare,
Și spicele-atârnând în jos.

Ca într-o vrajă-am ațipit,
Și brusc apoi am fost trezit
Căci din a vîntului mișcări,
S-au înodat cîteva raze
Care m-au prins de subțiori... 

-Atît de mult  am încercat,
De lațul ăsta să mă scutur,
Dar soarele rotundul vultur,
C-an gheare în văzduh mă ține
Târându-mă încet prin lume.

Mă tot întreabă gândurile...
-Cînd scăpăta-vom dealurile,
Lăsând pe boltă locul lunii...
Pe cealălaltă parte-a lumii
Când eu voi atîrna în gol,
În întunericul –nămol,
Dacă se prind razele mele
În colțul negru al vre-unei stele?

Oare sub greutatea mea,
Aceasta rece neagra stea
Cu colțurile-nfășurate 
De două raze încurcate,
N-am să o smulg pornind spre hău
La fel cum smuls am fost și eu?
De va rămîne-n urma noastră
Fulger cazînd în noapte-albastră?

-Iar dacă nu s-or reteza,
În acel colț tăios de stea,
Razele-or strînge, m-or tot stînge
În întunericul ca lutul,
De o să-mi taie-n-două trupul
Ca două fire de beteală
Chiar între piept și subțioară !

-E cineva din voi ce știe
Dup-asfințit ce o să fie?

-Dar voi e sigur c-o să știți
Mîine în zori cînd vă treziți!
Cînd veți putea scruta văzduhul
Pe ceruri căutîndu-mi trupul.

De-o fi să mă vedeți venind, 
Purtat de vulturul rotund,
Cînd el se va -nălța  din ape,
-Veniți pe țărmuri,cît de-aproape,
Și vă voi spune ,vă promit!
Ce s-a-ntâmplat dup-asfințit.

Dar s-ar putea ca mâine zorii,
Să vă dea pradă disperării,
Ca presimțirea închisorii
Iar, pe fondul zarilor albastre,
Deasupra capetelor voastre
Să mai vedeți doar lațul gol,
-Ca funia spânzuratorii!

-E cineva din voi ce știe
Dup-asfințit ce o să fie?
-
Ecineva care sa-mi spună,
Când soarele o să apună,
De va fi cerul numai stele,
Cum va fi noaptea zilei mele?