E FOC ÎN MULTE INIMI...

E foc în multe inimi, parcă arde România
De când unor copii li s-a curmat copilăria…
Te-au întristat probabil, poate mulţi n-aveau nici leac,
Dar, Doamne, te rog, iartă-i, fiindcă n-au ştiut ce fac…!

De tac acum, nu e pentru că sufletul meu doarme -
Cum pot să mă revolt în faţa voii Tale, Doamne?
Ce drept am eu să judec cum mă judeci Tu pe mine?
De vrei să mă iei astăzi, ai dreptate, ştiu prea bine!

De vrei să iei pe-oricine, poţi oricând, căci toţi greşim,
Dar noi, aici, în lume, plângem când ne despărţim...
E greu să înţelegem că Tu ştii mai mult ca noi
Şi-i greu să vezi copii plecând în lumea de apoi...

Nu-i mai lăsa să moară, poate-n viaţă de-or rămâne
Ei sta-vor mărturie pentru Tine-n astă lume
Şi poate o lucrare creştinească or să-nceapă,
Ca tot cel ce nu crede, de acum să Te priceapă!

Şi, Doamne, de mai mor din ei, să vină doar la Tine!
Adu-le Tu Lumina, ca să vadă unde-i Bine,
Căci cel rău îi aşteaptă ca să-i fure mişeleşte -
În ultima clipită, Te rog Doamne,-i mântuieşte!

Credinţa-n Tine, Doamne, singură ne ţine vii
Şi-atâta vrem să ştim, că ruga noastră-o vei primi:
Ca tânăr şi bătrân, când mor, să aibă un folos
Şi să nu-nchidă ochii până nu trec la Hristos!