Afară-i plouă neîncetat și-i frig, Căldura încă-o mai port în suflet Și ea îmi dă puteri să pot să strig, După tine atunci când am un plânset. De e vânt năpraznic sau furtună, Eu bat la ușa ta și nu se deschide, Iar frigul dureros o să mă răpună, Degeaba mai strigi după mine. E un vis pierdut, o goliciune, Iar lacrima-i neagră, de tăciune, Aș vrea să fie chiar o minune, Să spui din suflet o rugăciune. Pustiul vieții la ușă îți va bate, Dar vin, o dragoste să-ți dau în suflet Și să duc gândul mai departe, Când bat la ușa ta-n secret. Să prind lumina și căldura, Cum alunecă afară pe fereastră, Iar scânteia ce-aprinde-nțelepciunea, Să-nflorească-n viața noastră.
sâmbătă, 31 mai 2025