e frig la mine în odaie și-n sobă focul n-a mai ars de mult pe trupul meu călduri se scurg șiroaie din liniștea tăcută mă înfrupt vântul scutură perdeaua și prin crăpături aduce miros proaspăt de zăpadă șuierând apoi se duce din razele de lună se adapă flori de gheață la ferestre chipul tău incremenind în vitralii de poveste eu mâna tremurândă-ntind ochii tăi să îți atingă dar fiebinteala ei topește și lacrimi reci încep să-ți curgă
sâmbătă, 31 mai 2025