Te uită cum ninge afară, te uită atent înspre cer, Înalţă o rugă spre seară şi-o alta în zorii ce pier, Imploră cu lacrimi Mărirea să-ţi dea pe pământ un răgaz, Să-nveţi ce înseamnă iubirea, ferit ca să fii de necaz, Te uită cum fulguie norul, te uită la albul căzut, Pământul îşi leagănă dorul şi timpul şi-l toarce tăcut, Minunea de stele străluce, îngheţul te taie la os, Te-ntrebi...mâine unde te-i duce şi traiul de ţi-e cu folos? Simţi frigul ce-ţi scurmă în suflet cu gheara-i de gheaţă, adânc, Îţi simţi neputinţa şi-n cuget, ai vrea să fii iarăşi un ţânc, Lipsit de tentaţii păgâne, un trai liniştit să trăieşti, Hrănit cu bucatele bune, să cauţi în sfinţenie să creşti. Duci dorul căldurii-estivale, tânjeşti după-un soare etern, Credinţa-ţi oferă o cale, te scapă de rău şi infern, Doar vântul ce-ţi bate în plete-ţi mai spune o vorbă şoptit: "Reglează-ţi prietene, viaţa, căci traiul aici ţi-e finit!" Colinde răsună pe uliţi, în suflet vibrează un cânt, Renaşte odată cu versul o iesle, un Prunc, un Cuvânt Şi ninge tăcut printre gânduri şi cetini sclipesc argintiu, Sub focul iubirii eterne, te simţi astăzi om, te simţi viu. Speranţa-ţi impune-ascultare, vibrează pământu-n ajun, Acum poţi rosti: "Ce splendoare, e iarăşi, e iarăşi Crăciun!" E ziua cea mare în care, slăvim pe Isus, Pruncul Sfânt, În ceruri toţi îngerii cântă, îţi cântă întregul pământ. Te uită cum ninge afară, te uită atent înspre cer, Înalţă o rugă spre seară şi-o alta în zorii ce pier, Colinde răsună pe uliţi, în suflet vibrează un cânt, Renaşte odată cu versul o iesle, un Prunc, un Cuvânt! 22/12/13, Barcelona-Lucica Boltasu
sâmbătă, 31 mai 2025