E ora când amurgul înflăcărează ulmi Şi cornul de seară răsună pe-aproape, Tilinca de soc doinind peste culmi Adună toți cerbii pe repezi hârtoape. Zefirul devine domol, iar în şoaptă Cu blândă suflare animă pădurea, Și vuietul scade cu încă o treaptă Iar somnul adoame încet toată firea. Legându-mi un vis de-nnoptare Am norul pe umeri şi luna-n priviri Pe ochii aprinși mă mângâie-o boare Luceafărul pâlpâie-albastre luciri. Trăieşte-ascuns în noi, în fiecare, Un ceas domol de-odihnă şi de vis Pătrunde-adânc ca ultimă chemare Și contemplând, sublimul l-am atins.
sâmbătă, 31 mai 2025