E toamnă iar... Mă-mprietenesc cu ploi pe-un drum tăcut, pictat cu frunze pale. Noi nu am fost vreodată amândoi să ascultăm lichidele cristale. Cad murmurând. Nu le auzi și nici eu nu ascult. Si curg neînțelese. Noi nu am fost vreodată pe aici să plouă peste noi, să nu ne pese...