Ea are

Iubita mea are la piept un buzunar
în care îi strecor bilete goale,
iar eu, cu limba de amnar,
îi scânteiez pe buzele-agonale
cuvintele orfane de un dicționar.

Iubita mea are în piept o cană
cu apă clocotită, apă fiartă,
iar eu am să-mi scufund un plic de ceai care emană
prin sfârcurile-i înroșite parcă de-o urzică-moartă
mirosul mirului însângerat de pe coroană.

Iubita mea are în ochi o poartă
ce n-are ivăr, broască și nici clanță,
iar eu am desenat pe ea o hartă
și-am pus între zenit și-ntre nadir distanță
cam cât aș strânge-o-n brațu-mi ca o toartă.