Pe cand norii se aduna, Seara, gandurile-mi sunt furtuna, Ma gandesc in asta clipa, La natura cea vulgara, Azi, prezent-acum la scara, Rece, rea si parca trista, Ciocane la usa si insista. Ma intorc cu spatele oricum, Ma comport ca un nebun, O ignor si stiu ceva, Nu e ea, nu-i Dragostea mea, Sa-i deschid usa si sa sar pe ea. Pe un deal incovoiat, Plin de roci inconjurat, Statea ea la bronzat. Marea o inconjura, Atitudinea-i stralucea, De luciul apei se schimba, Si lumea-n jur se minuna, Iar el...lipsa ii simtea. Sarutand-o parca-n vis, Se trezea pe dinadins, Sa se lase iar cuprins, De o sarutare, mangaiere si placere, Toate adunate ca-ntr-un basm imprastiate, De-o iubire ce-i soptea, Unde esti, iubirea mea... Constantin O.
sâmbătă, 31 mai 2025