E-atâta Primăvară-n noi O! E-atâta Primăvară-n noi Cu soare de-aur, nori şi ploi Şi arde-atât de mult Iubirea, Din Dumnezeu ce-i izvorâtă ’N-Atotştiinţa-I... plămădită, Prinzând în Ea nemărginirea. Mister desprins din veşnicie Mireasmă vieţii... ca să-i fie, Şi-ncununând tot Universul, Prin Ea,... stă viaţa-n Galaxii Născând frumosul din pustii, Din neant, hotărând mersul. Poate şi-n ele-i... Primăvară Fluidizând fix, la altă scară - Unde Iubirea curge-n râuri, Neschimbătoare fără bracuri Marcând istoria prin veacuri Cu pacea-nveselind pustiuri. Şi-atâta vervă-i, pusă-n noi Mergând spre zilele de-apoi, De-a înţelege, şi-a cunoaşte Din tainele ascunse-n ceaţă, Privind frumoasa dimineaţă Mai sus de cerurile albastre! Ne mângâiem că-n noi e pus Ca şi-un balsam venit de sus Gândul preasfânt al bucuriei, Purtându-ne spre-alte ceruri Ce poartă-n ele... giuvaieruri Spre Primăvara,... Veşniciei! Flavius Laurian Duverna 01 martie 2016
sâmbătă, 31 mai 2025