mă tulbură lumina când îmi vorbește cataracta din ochiul nopții lăcrimează ... durerile îmi trec peste piept traversându-mă/drum cotit căruia nu i-am putut aparține pe deplin niciodată. (singurătatea nu a fost mai sălbatică decât albastrul florilor de câmp) -pas peste pas- -umbră peste a mea scobire în umbră- lumina îmi tot zâmbește în filele îngâlbenite ale cărților uitate. ...................................... (ecce homo) privește, trage zăvorul, lacătul scrâșnește îmbrățișându-mi lanțul. -dormi, prietene? ochii pustiului n-or să-ți mai fure nicicând frânturile din vise.
sâmbătă, 31 mai 2025