Noi doi suntem la fel, şi locuim în acelaşi tulbure ochi de cer, în aceeaşi literă strâmbă a genezei, ne desparte doar un zâmbet, acela care nu a împins niciodată norii, sau poate, ne lipseşte chiar naşterea, am venit de mână din pământ... Şi am venit încărcaţi cu amintirile nedecise de vreun destin, nici de vreun zeu sau zee universali, şi ne-am căutat preţ de mai multe vieţi, fiind, pe rând, soare şi lună, şi-mpreună călători pe orbita luminii... ... doar că, prea multa lumină ne-a găsit umbrele neatente, fără să se ţină de mână, şi ne-a îmbrăcat destinele în permanente eclipse! Noi doi suntem la fel, două singurătăţi îmbrăcate de paradă, defilând cu un car alegoric: pământul...
sâmbătă, 31 mai 2025