Ecou de Decembrie

Ecou de Decembrie

Cu temperaturi scăzute şi zilele-n micşorare,
Cu frunzele-ngălbenite şi-n mantia-i argintie
În brumă fiind îmbrăcată, a trecut Noiembrie,
Cu cerul ei plumburiu şi cu zile-n puţin soare.

Astfel, ea a cedat locul, şi-a venit Decembrie,
Prima lună de Iarnă, cu-ale ei dalbe covoare
Aducând mari bucurii ţăranilor de pe-ogoare,
Ce grâul l-au pregătit şi l-au semănat în glie.

Sub plapuma de zăpadă, firele ce-au încolţit
Primesc zilnic energia, care şi-o acumulează,
Ca să iasă-n primăvară, cu paiul verde-ntărit,

Cu tendinţa spre belşug, spre care evoluează
Sub grija-I sfântă Divină, care toate le-a zidit,
Şi ţine semănătorul, cu-a lui conştiinţă trează.

Flavius Laurian Duverna