Ecou de Ianuarire Cu mantia sa cea albă peste dealuri şi câmpii Peste munţii cei înalţi, cu crestele pân' la nori, A-mbrăcat iarna natura ce străluce în splendori Prin albul cel mai curat, prilej de mari bucurii. Înhămaţi la săniuţe, cu frânghii sub subsuori Urcă-ncet pe derdeluş, cârduri droaie de copii, Şi sunt veseli şi toţi râd, ca şi fulgii cei zglobii Şi de urci pe săniuţă, la vale-n jos parcă zbori. Pe la case, prin ogrăzi, lumea toată-i liniştită Şi se bucură de iarnă, că pământul l-a-nvelit, Cu mantia de zăpadă peste sămânţa-ncolţită Ca să crească viguros, bobul de grâu înfrăţit, Şi tot ce s-a semănat, s-aducă roadă-nsutită Prin grija lui Dumnezeu,... celui ce-a agonisit. Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025