Ecou de Iarnă Din cer de plumb înnourat cu-aspect de iarnă Cad fulgii albi de nea, peste pământul rece, În zbor s-aude-un croncănit de corb ce trece Şi croncănitul său sinistru, sună ca o goarnă. În timp de iarnă, sunt zile ce le vom petrece Văzând cum norii suri,... continuă să cearnă Încărcătura lor de puf ce-n aer o răstoarnă, În măiestria-i fină, ce omul n-o poate întrece. La munte, peste tot, pe şesurile din câmpii, Mantia albă de zăpadă, în troiene se întinde; Pe derdeluş, veseli, apar mulţime de copii... Rotindu-ţi ochii-n depărtări cât poţi cuprinde, Vezi, că-i numai alb, şi-n atitudinile lor sglobii, Priveşti cu nostalgie, cum bucuria îi cuprinde. Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025