Ecou de Octombrie Cu mulţimea ei de roade şi-a-ncheiat Septembrie Stagiul său sezonier, strângând totul în hambare, Pregătindu-le din vreme pentru zile de-ncercare Când timpul se schimbă brusc în luna Octombrie. Mai puţine zile calde, se vor vede! Noaptea mare ’Şi va extinde cortul său, cu-a ei pânză purpurie, Când bruma albă şi rece, cade-n valuri peste glie Cu a sa manta de frunze, supuse la transformare. Sunt o mulţime de lucruri, care trec neobservate Cum au fost orânduite, de Cel Sfânt, de Creator, Şi care se scurg pe rând, şi din care omul poate Să capete-nvăţături multe, ca pentru-anul viitor, Mult mai pregătit să fie, să le-ntâmpine pe toate În lucrarea ce-i revine, mai cu viaţă, mai cu spor! Flavius Laurian Duverna