Ecou vesperal, purtat prin catacombe, Răzbate înc-odat' cu suflu tremurat, Prin vechi palate, din calcar zidite de al timpului susur Neînduplecat. Coloane celeste Și lumânări fără de veste Răsar necontenit Unde nici nu te-ai gândit. Locatarul inaripat Singur zborul și-a luat În întuneric camuflat Ca un prizonier s-a prădat. Un șuvoi de speranță Se strecoară în firidă, Purtându-și cântarea, Luminând întristarea.