Ecoul Iubirii Divine Din cerul prea sfânt, în măreţie şi slavă O, Tu Doamne-ai venit, aici pe pământ, Să mântuieşti omul, în iubirea-Ţi suavă Ce se găsea sub păcat de ispită înfrânt, Şi-ai instituit la cruce un Nou Legământ! Să poată iar să ajungă în scumpul Eden Grădina cu raiul, şi-ncântătoru-i cămin, Păstrate complete-ntr-un chip omogen Spre-ai fi din nou date, prin harul Divin Şi sacrificiul prin Jertfă, cu patos deplin. Din marea dispută, ce-a fost provocată Prin păcatul cel groaznic, al neascultării, În noua creaţiune, numai o singură pată Va rămânea veşnic drept preţ al salvării, Drept preţ al Jertfirii, şi-al răscumpărării. O mărturie de sânge, va sta-n amintire Pe fruntea înţepată, şi coasta împunsă, La mâini şi picioare... când la răstignire Fiinţa Divină, Ţi-a fost crunt străpunsă Conform tainei mari de veacuri ascunsă! Cănd raze ţâşni-vor, din mâna-Ţi Divină Şi-n a lor strălucire vei fi ca şi-un Soare, Vei dovedi că acolo-i mărirea-Ţi deplină Izvorând din semnele... iubirii cea mare Ce-ai arătat-o la cruce, fără murmurare! Şi-n nesfârşitele milenii, ale vieţii eterne Vom sta să privim contemplând veşnicia, Măreţul ideal, ce prin Tine-om discerne Toţi cei mantuiţi, ce vom gusta bucuria, C-am reuşit împreună să-nvingem urgia! S-au sfârşit necazul, durerea şi moartea Cu suspine şi lacrimi, tânguiri şi blestem! E vremea împărţirii, însutite prin partea De răsplătire divină, ca fii ce-Ţi suntem, Oriunde-ai fi Doamne, cu Tine mergem! Introduşi în pleiada, de sori, de sisteme, Prin drepturi depline, în vastele domenii, Vom studia împreună, frumoasele teme Aspirate cu mult dor, de-atâtea milenii, Nădăjduite în rugi, şi-n timpi de vecernii. Şi cu fiinţele sfinte, care nu au cunoscut Păcatul năpraznic, ce-a tulburat veşnicia, Vom fi şi le-om spune, prin ce am trecut Pân-ai venit, Doamne, stopând tragedia, Aducând iar pacea, dragostea şi armonia. Şi-n imnuri de slavă cu glas ca de tunet Prin note înalte, vom cânta ziua înnoirii, Iar bolţile cerului, vor prinde-al lor sunet Ducându-l departe... în Universul iubirii Povestind marea luptă, prin actul Jertfirii. Flavius Laurian Duverna