Ne pier în ecouri de strigăte mute Priviri ce luceau și sunt astăzi pierdute În zori ce-au adus între noi întuneric Și goluri în visul odată feeric. Și nu e niciunul în stare să spună Că dragostea noastră de azi e nebună Și zguduie noaptea, și urlă în zi, Că încă trăiește în suflete vii Și vrea să distrugem cortina ce-apasă Pe-o scenă de gheață c-o mare crevasă Ce crește, și crește, în hăuri trăgând Actori ce se-ncurcă în replici de gând. Nu știe, sărmana, în zbaterea sa, Că totu-i decis și e moartă deja, C-a fost alungată în linii de zări Curbate pe-alocuri în vagi întrebări. Nu-i doliu, nu-s lacrimi, nu-s urme pe cer De îngeri ce cântă-ntr-un cor auster, Nu-i nimeni să facă orgoliului vină Când pleacă, nebuna, în zări de lumină.
sâmbătă, 31 mai 2025