Ecourile Vanei

...poetul, în febra creionului, înscris la cel mai mare maraton al cuvântului, descoperă Visul, în condensul, în pluralitățile gustului, în bifurcația spaimei, în despicătura dublului înțeles pe arsura zăpezilor, în absența imaginii, în picurările de litere,bine cotate la toate bursele inimii...și câte alte improbabile semne la scenă deschisă, câte figurații îngropate în scrisul amânărilor pe muchia chemărilor oarbe:difuzii, confuzii, infuzii premergătoare descompunerii trăirilor în litere...o lungă promenadă a neștiinței, reacție în lanț la frontiere, ca dovadă pe altoirea unui fir de gând în cuibul salciei pletoase, la Jiu nostru de pe rând. ..chiar de ți-au smuls o pană, chiar de ți-au mai furat un zbor, tu urci dumnezeiește cu zâmbetul privirilor cuvintelor și pieptul dezvelit...