Egoistul

Mi-am fost dat mie insumi, ca un egocentrist, 

ca nu cumva uitând de sine, 

să mă gândesc la mine. 

În pielea-mi place de mă prăvălesc avalanşe de tremulaţii ce-mi răvăşesc tot corpul, 

simţind cum mă scufund în propria-mi candoare. 

Mi-e mintea-mi înnebunită după iubitul „EU” 

şi eu îndrăgostit de geniala-mi raţiune, 

ca un clişeu morbid răpus în acţiune. 

Mă simt flămând de mine ca un gurmand nesătul, 

ce niciodată nu-şi potoleşte foamea prin îngurgitări hapsâne. 

Mi-e pofta-mi atât de mare, de mine-mi,

încât de-aş fi şi semizeu,

nu m-aş putea abţine,

să mă consum alent...pe mine!