ei spun că nu mai eşti, mamă, şi se duc şi vin se duc şi vin în viaţa lor şi clipe trec şi vin de-a rostogolul ori lin, mai lin eu deschid paginile inimii şi paginile ochilor şi paginile mâinilor şi paginile sufletului şi paginile braţelor şi paginile umerilor, şi ale urechilor şi alte tâmplelor și ale pașilor şi strig că eşti, ești... şi teii, şi salcâmii, şi merii şi pietrele din drum, şi albia râului, şi a zilelor şi nopţilor, şi a porţilor, şi a pragurilor deschid paginile lor şi spun e în toate, vedeţi? ei spun vei uita cu timpul eu spun asta nu e scris nicăieri şi nu va fi niciodată şi închid, ba nu las deschise toate paginile astea să se vadă, să se audă, să se cunoască eşti, mamă, şi ai din strămoşi din strămoşii tuturor paginilor dreptul etern de a fi aici și în viața mea – Copyright Mariana Fulger
sâmbătă, 31 mai 2025