elegie

Ascuns în frunze cânt de păsărele,
Și vântul cu miresme blânde,
Scăldându -se în repetate unde
Culege pentru suflet veselii din ele.

Aș pune de la capat , undă lângă undă
Și pace în frunzare și hohot în senin,
Dar râsul între lacrimi cu dulcele-i venin,
Mă îneacă- n fiece secundă…

Păsări ciripitoare, în dulce armonie,
Curg spre cuiburi, perechi se-adună,
Iubindu- se , cu patimă nebună,
Vor să scape noaptea de monotonie.

Am ochiul minții către voi deschis,
Şi înţeleg, c-această ceremonie pură
E o lege simplă desprinsă din natură,
Ce mi- aduce visul alb în paradis.

O păsări fără griji! De ce pe voi ocolul
Vă duce spre odihnă-n veselie?
Când, durerea mea de-acum, învie,
Și n-o ascultă nimenea…doar golul