după George Topîrceanu I. De prin lunci, de prin poieni s-a desprins un zvon bizar, ce-a-mpletit în zori de zi salbe lungi de chihlimbar, versuri dulci de poezii pentru flori albe, de crin şi viori de cer senin. Primăvară în culori, Viaţă trăită din plin! II. Încet, discret, reînfrunzeşte codrul Şi soarele-i tot mai strălucitor, Revin ţărani străbuni, precum li-i modrul, Cu pluguri şi cu grape, pe ogor. Prin iarba verde ies la drum gândacii Şi păsările vin în ţară iar, Gelos şi umed, vesel şi sprinţar, Vântul sărută mai cu jind copacii. De prin tufişuri Şi mărăcini, De prin desişuri Şi vizuini, Ies ursuleţii, Râşii, mistreţii Şi veveriţele Prin aluniş, Ieş şi căpriţele, Ies şi vulpiţele, Şi prepeliţele În luminiş. O rândunică Îşi spală-n baltă Penajul sur. O rămurică În plop tresaltă De bun augur. E sărbătoare peste tot în ţară, Se-mbracă iar natura-n primăvară, O toacă bate la o mănăstire, De Învierea Domnului dă ştire. Copiii ies şi ei din case, blocuri, Pe uliţe, prin parcuri, pe maidane, Se zbenguie, aleargă, joacă jocuri, Îşi duc copilăria în ghiozdane. III. Nori uşori pe cerul ud, Muguri moi pe ramul crud, Glas de miei Şi brebenei, Fluturaşi şi ghiocei. Primăvară, din ce vis Ne aduci ritmuri de cânt? Din ce colţ de paradis Picuri viaţă pe pământ? Eşti frumoasă şi o ştii, An de an te-aştept să vii. Eşti cântată de viori, De pictori Şi scriitori, Stânele te-aşteaptă-n cale, Vântu-ţi face loc prin sat, Undele-ţi zâmbesc în vale, Fetele pe înserat. Tu, mireasă de-împărat, Cu voal de cer brodat Şi rochie de trandafiri Peste piele de brocart Tatuată cu zefiri Şi surâs de zbor înalt, Faci zăpezile să stea Neclintite în decor Şi să plângă-n urma ta Mistuindu-se de dor. Şi cobori din munţi senin Cu alai împărătesc Şi cu zile care cresc Peste dealuri şi câmpii Într-un dans uşor, sublim Şi-n zâmbete de copii. Primăvară, te iubim!
sâmbătă, 31 mai 2025