Găsesc acest oraş aglomerat Bolnav de noi, Şi caut printre nori, Pentru un suflet greu de respirat: Aer! Număr firele de praf Şi mă gândesc la timp, La noi şi la visele ce nu au fost Şi la anii ce ne-au mai rămas: Pe Pământ! Iar raza magică de soare Se plimba lin prin vena ta. Eşti ca un emir-n deşertul mare, Iar ochiul stâng se zbate, topindu-se În foc! Şi liniştea se lasă Precum moartea uşoară. Eşti cuprins de vrajă, Iar mâna cade în prăpastia cuprinsă: De ape! Şi tot ce-ai vrea să mai spui Sunt cuvinte deşarte, Când tot corpul îţi cade Şi rămâne, doare, ceva necurat: Dragoste!
sâmbătă, 31 mai 2025