În depărtări fierb apele Corintului, inspirând mareic nori albi și poroși; Soarele stilizează o pasăre, punctul negru a devenit incandescent; Se-aud tălăngi răzlețe, arame sclipitoare - se umple Valea Pleistos de capre; Razele, ca niște copite, joacă pe stânci și se pierd în spatele muntelui, asfințind; Oracolul din Delhi - ochiul lui Parnassus - scrutează orizontul prin penumbrele coloanelor, murmurând din lespezi: ,,Nimic în exces''... Măslinii fură amurgului culoarea amăruie și un fior de vânt pecetluiește buzele Pithiei. Apollo, culcat pe țărm și trist, din spume modelează nimfe - pentru eternitate!