adevărata libertate vine cântând ca o pasăre fără nume care taie cerul cu linii aurii deschizând porțile veșniciei fulgii rămân ca un semn pe podeaua temniței un foșnet ca un ultim gând pământesc apoi liniștea se plimbă prin toate odăile minții căutând întrebarea spânzurată de torțile uitării În pubele zac condamnații la moarte pe ei se plimbă viermele ce nu moare căzuți pe maldăre de gunoaie imploră milă Hadesului cerul și-a închis porțile