E o imensã, bogatã podgorie tot cerul dimineţii de primãvarã. Boabe strãvezii de luminã atârnã pânã la pãmânt şi fermenteazã pretutindeni: în aer, în nori, în ţãrânã, pe pietre, pe flori, în ochi, pe aripi. Vrãjitã, hipnotizatã, mahmurã, toatã firea îmbrãţişeazã, de-a valma, lumina cu fluierãri de mierle şi zboruri sclipitoare… Dar uite! Pe geana ta atârnã grea o picãturã din elixirul bahic al primãverii! Mã lasã s-o adun în cupa inimii-nsetate, sã o prefac în poezie şi sã ne lãsãm, iubire, cotropiţi de ea!
sâmbătă, 31 mai 2025