Umbra ta mă calcă în picioarele frământărilor aprinse, de arșiță iute... Dă-mi voie să-mi bag capul sub pleoapele tale, ochi de apă neagră, Și să sărut adâncul tulburător, oglindit în irișii tăi... Și iarăși să-mi înmoi buzele,... și iar, și iar, Și picătură cu picătură să te sorb, Până în adâncul adâncului meu, însetat de tine... O, apă plină!... Deschide inima izvorului tău, și revarsă-te peste mine... Copleșește-mă cu tinerețea sărutului tău! Îmbată-mă cu undele tale amețitoare! Risipește-mă, și iarăși fă-mă viu! Scufundă-mă, și iarăși mă alină! Alungă-mă, ca iar să mă adormi la sânul tău, Și spală-mi focul, și aprinde-mi viața iar, Dincolo de viață!...