Eminescu- Absolutul Iubesc în taină, Te păstrez tăcut Prin frunzarul Gândului plăcut; Tu - Absolutul, Gigantul neamului nostru, Astrul plecat prea tânăr Printre aștrii cerești; Cu blândețe, mă privești Prin fereastra sufletului, Mă las răpită în dorul tău Peste lume, peste valuri, Peste ale mării maluri, Peste câmpia cu flori Între oceane și nori. Cresc păduri în ochii mei, Gânduri răsădesc în stele, Graiul dulce, lin mă urce Pe o gură de poveste, Brațul strâns să mă apuce Pe cărarea din răscruce; Ne cresc aripi mari de foc Dintr-o dragoste eternă Timpul s-a oprit în loc. Luni, 15 iunie 2020 Vol. Inelul cu diamante- Liliana Roibu
sâmbătă, 31 mai 2025