Te mai coboară printre noi, Luceafăr blând de seară! Să ne hrănim cu-al tău cuvânt, Căci dorul ne-mpresoară! De câte ori ți-am așteptat Lumina ta din stele, Din lungul drum ce l-a bătut, Spre visurile mele. Și niciodată n-am să uit Cum lacul mai tresare, Când al tău chip ți-l oglindești, Prin codrul ce nu moare. Și cum te legeni, dus de vânt În zări îndepărtate, Purtând cu tine, tremurând, A noastre doruri, toate. Tu n-ai plecat de-aici nicicând! Precum nici n-ai murit, Și nicio clipă sau un ceas, Tu nu ne-ai părăsit! Aievea, ești celor ce simt, Cum sângele îți curge, Prin trupul tău, de sfânt rănit, Pe-a țării noastre cruce. Mai viu ești azi, ca niciodat’ Căci timpul nu înfrânge Pe cel ce viața lui și-a dat… Români să fim, în sânge!
sâmbătă, 31 mai 2025