Enigmele din soare Dă-mi Doamne astăzi cerul pe care vreau să scriu, Cu litere de sânge, durerea ce-o trăiesc, Să îl prefac în pânză şi-apoi să nu mai ştiu În care colț se zbate tot răul pământesc... Să nu cunoască margini nici versul meu tăcut Când voi atinge zarea cu degete murdare De fiecare rază ce-n zori s-a aşternut... Să descifrez în taină enigmele din soare. Dă-mi Doamne cerul haină în zori să mă-nfăşor, Să mă strecor prin umbre ca el să nu mă vadă Cum îi ating surâsul cu lacrima uşor Atunci când roua-n iarbă a început să cadă. Mai lasă-mi o potecă să-l pot îmbrățişa, Să nu mă ştie nimeni când vreau să îl privesc Iar el ...să mă atingă cu ochi de catifea Atunci când stele arse prin ramuri se-mpletesc. Dă-mi Doamne cerul noapte să scriu cu praf de lună, Să ardă reci poeme în mare oglindite, La geamul tău cuvântul pe-o geană să apună , Să simți cum plânge lumea cu litere rănite, Să nu cunoască vântul sfârşitul unui vis, Nici valul depărtării din mine să nu steargă Povestea strecurată în templul interzis, Când slovele de aur pe valul lin aleargă!
sâmbătă, 31 mai 2025