Erezia ca o mână tăiată

Binecuvântaţi poezia şi iertaţi poetul
Copilul din flori al zăpezilor de altăda
tă Atunci crăpau pietrele de prea mul
tă linişte Iar fetele aveau frumuseţea
de-o şchioapă Dimineaţa ca un nebun
chiuiam de fericire Doamne dă-mi 
înapoi biberonul fulgerului Acum cât
nu scriu Iar tăcerea nu face feţe-feţe ca
o fată mare 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ