Poetul are palmele bătătorite de stele și fruntea brăzdată de elegii Iarna-i ba te-n fereastră cu ninsori somnambule Tace și îngheață în două-trei ode ale bucuriei Ar vrea să se întoarcă însă nu are pe unde Hipnotizat de Marea Neagră face valuri cât Casa Poporului Vrea să coboare dar pământul sună mereu ocupat ocupat ocupat Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II