Când e suficient de puternică Poezia împrumută numele poetului Şi-atunci când începe să scrie Lucrurile prind ră dăcini pe pagina verde a zilei de mâine Cu fiecare vers iluziile devin tot mai insistente/consistente Totuşi poetul ră mâne până la ultima postumă obiectul şi subiectul poeziei Şi nicidecum capra sau poezia/nevasta vecinului Oricât de apetisante ar fi Poetul îşi lasă amintirile la garderobă Şi se catapultează în urmă toarea tăcere Cu ochii legaţi de-un scâncet de flaut Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ