Deșertul mi-a invadat viața și casa Numai patul această oază a singurătății în doi Con trapunctează cu versurile lui de dragoste Lu na se pierde printre pernele norilor nimbus și cumulus Și totuși undeva pe metafora fierbinte a nisipului Dintr-o clepsidră burdușită cu speran țe de catifea Parcă îmi aud vocea Și-acum dragă cititorule adio intră și tu în paradisul lui Dio Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II