Erezia lui Sisif

Obosit şi fericit din dragoste urc spre propriul
pisc interior Urcuş la grămadă pe banda rulan
tă a iluziei Bănuiesc unde nu vreau să ajung Pre
ţioasele ridicole din tăcerile mele savante Ha-ha
ha-ha-ha Ar fi trebuit să mă vindece de ceva Oare
m-au vindecat întreb Sunt posibile o infinitate 
de răspunsuri Şi cam tot atâtea nuanţe Nu ştiu
dacă am timp Dacă mai am timp  
Lumea s-a retras pentru deliberare în patul paralel
Şi
fiecare dansează cu îngerul de pază

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II