Nici n-au apus bine stelele lumii interioare Și ce mă chitesc eu în sinea mea Ia să mai dau o raită prin cele vise Poate n-oi da bot în bot cu vreo nimfă două Că tot se lauda sin gurătatea că mi-ar fi căzut hodoronc- tronc Măi să fie D-apoi treabă-i asta Să mă perpelesc eu de-a moaca pe jăraticul melancoliei absolute Fără niciun ghișăft acolo Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II