De-o sută de ani mă nasc întruna Pe Câmpia Română Pe crestele Munţilor Carpaţi Marea Neagră îmi ştampilează orice nostalgie europeană Cu Doina şi Mioriţa îmi tratez orice junghi metafizic Nu-mi pierd vremea decât atunci când n-am încotro Punctele mele cardinale sunt Rusia America Dumnezeu şi Franţa Dacă n-aş avea atâtea datorii aş renunţa cu drag la toţi banii Cu toate că nu-mi place să recunosc am prieteni când şi unde nu mă aştept Nevastă-mea ştie că-s gata oricând şi mă lasă-n pace Poezia mai renunţă la mine Însă eu nu renunţ niciodată În rest Cartea mea de vizită rămâne Shakespeare Trăiască România Mare Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
sâmbătă, 31 mai 2025