Eu uşor gonflabil Bun ca şi sarea de pus la rană Descheiat la cămaşa sufletului până la buric Mai mult în pielea goală şi cu mâinile până la coate-n buzunarele nimicului Buric al pământului şi al vieţii de la ţară Căsătorit şi mereu îndrăgostit de eternul feminin al altei femei Bun zi ceam ca pâinea caldă după ce s-a răcit de tot afară Caut zadarnic culcuşul fierbinte al iubirii În fine poet Poet ca şi cocoşul cu 1001 găini pe noapte Amân iar miezul nopţii dincolo de Peştera Muierii Costel Zăgan, Erezii de-o clipă