Erezia unei tristeți

Tabla înmulțirii cu infinit a fost ștearsă
de flori Poet pus pe fugă de Bach par
don de muzica sferelor Da da vers de
Tristan Tzara punând pe gânduri litera
tura universală Băiat din pensionul îngerilor
Clovnul politic tocmai îți face semne 
obscene cu mâna Este ok Copiii întorc
grădinița pe dos ca pe mănușa găurită
a doamnei educatoare Iar managerul local
fluieră după subordonați ca un cioban sadea
E comentariul său la Miorița altă capodoperă
folclorică Nu te întrista Printre atâtea bucurii
nevinovate locul ți-e asigurat Parol

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II